Nu trebuie sa ma intelegi,doar citeste...

Departe de acelasi decor plictisitor si lamentabil sta o parte din EA!Numai o parte caci atat a mai ramas dupa traversarea Vaii Plangerii.Nu-i nimic!O parte,dar buna decat 2,dar roase de...tacere.
Un nou inceput,o noua viata,alt soare,alte stele si cu totul alt parfum.Asa e tot timpul dupa fiecare trecere peste una din multele Vai ale Plangerii...vine un nou inceput.
Cateodata acest joc straniu cu destinul devine stresant,nu stii cand se sfarseste.Ti-a cazut o petala,una si inca una,apoi un boboc se iveste si din nou petale cazand.Si asta pana cand?
Timpurile se schimba,peisajul la fel,numai jocul asta prostesc isi pastreaza cursul incapatanandu-se,parca,sa ne lase in pace.
Un felinar pe jumatate aprins isi spune povestea:
-Creat din nevoie,am constituit un prim pas spre evolutie.O evolutie care,in cele din urma,m-a uitat.Era mereu la fel,daca omul se plictisea imi schimba infatisarea ba prismatic,ba cilindric,ba tronconic,fix sau portativ nu mai conta.Eram un instrument si nimic mai mult!Eu in sine nu contam,ci doar nevoia si dorinta de schimbare a oamenilor erau prioritare.In timp pana si acestea s-au schimbat,oamenii gasindu-si lucruri mult mai interesante de care sa se preocupe decat sa-mi schimbe mie fetele.
De ce v-am spus povestea mea?Nu stiu!Poate pentru ca azi stau singur pe marginea unei strazi,pe care circula cate o masina pe luna,asteptand ca istoria sa se repete,trecutul sa vina inapoi si oamenii sa fie din nou interesati de forma felinarelor.Poate pentru ca azi stau trist cu un ochi lipsa ne mai putand lumina,cu forta pe care o aveam inainte,nici macar melcii care isi lasa darele pe soseaua goala spre a-mi tine mie de urat.
Intr-adevar e plictisitor acest relowding al evenimentelor,dar e cu adevarat trist cand realizezi ca pana si acesta te-a uitat